4 Standardul rasei Jucatori de Ardeal

Porumbeii jucatori ardeleni

Se mai numesc porumbei jucatori de Ardeal (Erdelyi buko sau Siebenburger Purzler), rotitori de Cluj (Kolozsvari buko) si porumbei jucatori clujeni (Kolozsvari veto sau bukazo). Rasa era crescuta inca din veacul trecut, la Brasov, Sighisoara, Huedin, dar mai ales la Cluj. Gustav Prutz, in clasica sa opera scrisa in 1884 o aminteste pe scurt sub denumirea de Rasa transilvaneana(Siebenburger-Race), dar prima descriere a rasei ii apartine lui G. Fazakas si dateaza din 1920. Mai tarziu, Fr. Laszloffy o descrie in revista ,,Avicola’’, anul 1932, sub denumirea de Invartitori Ardelenesti. Gh. A. Stefanescu, M. Balasescu si V. Severin, in volumul II al tratatului ,,Avicultura’’, descriu pe scurt rasa sub denumirea de porumbei jucatori clujeni.
Toate descrierile amintite mai sus nu se ocupa insa de originea rasei. La inceput, acesti porumbei, cu caractere externe diferite, erau crescuti in mai multe orase. Astfel la 1900, in crescatoriile din Brasov, rasa veche a jucatorilor ardeleni (Siebenburgische Purzel) era o pasare zvelta, inalta in picioare, motata sau nemotata, cu cioc mijlociu ca marime si inelele in jurul ochilor putin pronuntate (inguste). Cam in aceeasi perioada in primul deceniu al secolului nostru dintre toate rasele ardelene era apreciata si cautata cel mai mult la Cluj, rasa lui Tuka, dupa unii a lui Tuko (?), de talie mica, cu cioc scurt, ochi albi, coada putin mai lunga si aripile trenate. Erau porumbeii ,, tarcati’’ pe negru si pe rosu, si anume : pe fond negru sau rosu, pe toata suprafata coprului aveau pete albe, uniform repartizate (,,bobat ’’), iar pe gat purtau un left semilunar alb ; la baza aripilor, cativa fulgi albi formau ,, rozeta’’, iar remigele primare erau tarcate. Dupa parerea lui Laszloffy, stramosii acestei rase au fost adusi din Brasov de crescatorul clujan Tuka.
Chiar in zilele noastre in crescatoriile din Cluj se pot recunoaste doua tipuri fundamentale ale jucatorilor ardeleni, selectionate la Cluj in urma cu 4-5 decenii : rasa lui Lupinger, reprezentata prin pasari cu talie mare, aproape grosolane si rasa lui Kacsur, caracterizata prin talie mai mica, aspect gratios si aripi trenate.
Standardul jucatorilor ardeleni a fost elaborat de o comisie de specialisti a Asociatiei Crescatorilor de Animale Mici din Cluj, la 21 mai 1955, si aprobata de Conferinta Interregionala a Asociatiilor Crescatorilor de Animale Mici din R.P.R, tinuta la Cluj in zilele de 4-5 iunie 1955. Dupa acest standard, jucatorii ardeleni au: talie mijlorie spre mica, corpul cu forme mai indesate, capul rotunjit, fruntea, crestetul si ceafa bombate, picioare mici. Se cunosc varietati cu si fara mot. Ciocul este scurt, gros, cu varf neascutit si baza foarte larga si alb la toate varietatile.
Umflaturile de la baza ciocului sunt putin pronuntate, netede si albe. Ochii sunt albi, fara puncte rosii pe iris si inconjurati de gene duble sau triple, netede, galben-palide (geana moarta). Gatul este de lungime mijlocie, purtat usor oblic dinainte inapoi, cu extremitatea superioara mai subtire si cea inferioara mai groasa si barbia scobita. Pieptul este larg si bombat, usor iesit in afara, spinarea scurta, mai lata la umeri si stramtata treptat spre coada, cu linia dorsala oblica dinainte inapoi, abdomenul usor bombat, cu directie oblica dinainte inapoi. Aripile sunt putin stranse de corp, cu varfurile purtate sub coada, fara sa ajunga la sol ; chiar daca nu sunt purtate sub coada, varfurile aripilor nu se intretaie deasupra cozii. Coada, compusa din 12 rectrice, purtata strans, de lungime mijlocie, continua linia spinarii. Picioarele sunt scurte si neincaltate.
Dupa culoarea penajului, deosebim varietati unicolore si tarcate. Varietatile unicolore sunt negre, rosii, galbene, ciocolatii, cenusii si albe curat. La toate acestea penajul de la baza ciocului pana la varful cozii, trebuie sa fie uniform colorat, intens si lucios.
Varietatile tarcate au, pe fond colorat, o brezatura alba de la baza umflaturilor nasale pana la crestetul capului. De la ceafa, porneste spre stanga si spre dreapta un left alb in forma de semiluna numit ,,coroana’’, care se intinde spre marginile si pe fata anterioara a gatului. Abdomenul de la cap pana la coada este bobat (pestrit). Spinarea, de asemenea des bobata, prezinta spre baza gatului, pe fond colorat, o pata alba triunghiulara numita ,,inima’’. Spre cotul anterior aripa poarta o rozeta formata din 4-5 fulgi albi. Primele 3-5 remige primare sunt colorate, iar in rest remigele colorate alterneaza in mod regulat cu cele albe. Culoarea ghearelor variaza in functie de culoare remigelor primare. Varietatiile tarcate cunoscute sunt: negre , rosii, galbene, ciocolatii, cenusii si argintii.
Tarcatii dau patru feluri de pui: albi curati cu ochii negri, unicolori, tarcati asemanatori parintilor si patati. Puii albi si unicolori proveniti din tarcati, scot la randul lor pui tarcati asemanatori bunicilor.
Tarcatilor apartin si varietatile tricolore si cvadricolore. Asa sunt de exemplu, tarcatii pe negru cu coada galbena, tarcatii pe galben cu aripi rosii, tarcatii pe negru cu piept galben sau rosu. Tarcatii cvadricolori au pe fondul alb al penajului, pete rosii si galbene pe gat, pe spinare si pe aripi, iar pe coada, pe abdomen si pe spinare au pete negre.
Durata zborului e de 2-3 ore, cu tumbe dese. In ultimele decenii, numerosi amatori practica cresterea in voliere, obtinand porumbei de ornament cu aptitudini reduse de zbor si de joc.

Porumbeii jucatori dublu-motati de Ardeal

Numiti si jucatori ardeleni bimotati (Erdelyi duplakontyos keringo, Siebenburgischer doppelkuppiger Tummler sau Doppelhaubige Siebenburger Tummler), jucatori cu dublu mot (Duplakontyu veto), jucatori cu dublu mot a lui Marossy (Marossy-fele duplakontyu veto) sau jucatori de Turda cu dublu mot. Dupa datele vechi din revistele de specialitate, aceasta rasa de jucatori cu doua moturi a fost selectionata de Iosif Marossy la Turda si prezentata pentru prima data la o expozitie din 1902. Din aceste data rezulta ca jucatorii dublu –motati au avut la inceput un singur mot pe frunte. Selectia rasei a inceput la 1890 si pana la data prezentarii la expozitia din 1902 s-au obtinut culori diferite : negre, galbene, rosii si albe.
Standardul rasei a fost descris de insusi Marossy in revista ,, Fauna’’ din Cluj, 1922. Jucatorii dublu-motati de Ardeal sunt porumbei cu talie si infatisare generala asemanatoare jucatorilor ardeleni, avand in plus motul frontal. Mai recent au fost amintiti in treacat de Fr. Laszloffy, precum si in tratatul Avicultura de Gh. A. Stefanescu si colaboratorii (1961).
Capul mic si rotunjit, are un mot ridicat si recurbat la baza ciocului, si un mare mot circular pe ceafa. Ciocul este scurt, gros, drept si alb sau roz-alb. Umflaturile de la baza ciocului sunt mici, netede si albe. Ochii sunt albi sau roz-albi, inconjurati de inele duble, albe sau roz-albe, usor umflate. Gatul este potrivit, gros, usor curbat, cu barbia scobita, pieptul larg bombat, spinarea de lungime mijlocie, dreapta, cu linia dorsala usor inclinata dinainte inapoi. Aripile strans lipite de corp, sunt lungi, drepte, cu varfurile ridicate deasupra cozii. Coada, potrivit de lunga, si lata este purtata strans, cu directia usor inclinata dinainte inapoi. Picioarele sunt scurte, neincaltate. Se cunosc varietati unicolore sau simple albe, negre, rosii, galbene si ciocolatii ; dungate pe vanat si argintiu : gute, tarcate bicolore si tricolore.
Sunt jucatori foarte buni, care zboara de pe acoperisul casei sau de pe mana omului facand pana la pamant mai multe tumbe. Rasa veche a lui Marossy e pe cale de disparitie, dar la Turda se mai gasesc inca exemplare tipice. La Targu-Mures, rasa este mult raspandita, dar aici s-a creat o linie speciala locala, cu un mot rotund pe frunte, in forma de ,, trandafir’’, ciocul mai subtire si mai lung, corpul mai zvelt si picioarele mai inalte.